Copil ghinionist
În ultima vreme mi-a mers numai prost. De la planurile mele pentru următoarea perioadă care observ cum se pierde câte unul, până la cele mai amuzante şi tâmpite întâmplări pe care le-am trăit. Abia îmi găsesc inspiraţia pentru acest post aplecată pe tastatură. Habar nu am cum să încep ceea ce vreau să spun.
Ok. Se pare că trebuie să mut blog-ul. Prietenei mele îi expiră domeniul în câteva săptămâni şi nu are de gând să-l mai cumpere. Aşa că ar trebui să mă cam mut. Numai că m-am săturat să mă mut… Ar trebui probabil să revin la blog-ul de pe wordpress şi să mut toate datele de aici. Sincer îmi pare rău şi îmi cer scuze celor care mă au în blogroll şi a trebuit să-mi schimbe de câteva ori adresa. De aceea sunt în dubiu, nu ştiu dacă să mai duc blog-ul ăsta sau să-l las baltă. S-au terminat şi cuvintele.
Gol gol gol
La mine în familie există un mare mare suporter al fotbalului. Nu contează echipa, este suporter al echipelor în general. Tatăl meu e devorator de meciuri. Săraca maică-mea ştie toţi jucătorii posibili şi neposibili de pe globul ăsta. Şi mai ştie despre piesele maşinilor că şi asta e o pasiune de-a lui.
Mi-aduc aminte când eram mică ce mă mai rugam de tati să mă lase să mă uit la desene dar primeam un nu ferm că el are meci de văzut. Uai de capul meu de copil flămând după desene şi ce mă mai dispera când sărea în tavan şi urla gol gol gol. Odată maică-mea aşeza o perdea şi era să cadă de pe scaun când a auzit urlete. Puteai face infarct la mine în casă cu uşurinţă. Doamne ajută, bine că frate-meu nu e luat aşa cu fotbalul, ne ajunge un nebun. El nici când joacă Naţionala nu se uită. Eu mă mai uit. Îmi aduc aminte acum 8 ani când tati era în ţară şi mă uitam cu el la meci şi cu încă un vecin. Îl întrebam tot felul de reguli cum îl mai întrebam de semnele de circulaţie înainte să-mi iau permis. Şi mai deschid câteodată discuţii cu mami despre emisiuni şi îmi spune că nu poate discuta pe temă, că dacă vreau să vorbim despre fotbal pentru că tv-ul stă doar pe meciuri.
Bineînţeles că fiind la Jurna tati deja mi-a propus să mă fac jurnalistă de sport. Oh, Doamne cum mai ies şi din asta!? Dacă îi intră o idee în cap mă zăpăceşte. I-am explicat că nu-mi place mie asta cu gol, gol, gol. Mda, dacă ar fi el în presa sportivă pe toţi i-ar şti şi a început să-mi înşire nume de fotbalişti. Aoleu, scapă-mă!
Şi Românica se califică din nou în acest an. M-am uitat la meciuri. Cum m-am uitat? La ăla cu Franţa citeam şi doar auzeam mirobolanţii comentatori când şi când. Azi la prima repriză cu Italia aveam o durere de cap că am ieşit un pic la aer fără chef de meci. Dar ce să mă linitesc că urlau ăia de la bar. Bărbaţii-gorile dădeau bere pe gât, râgâiau şi înjurau italienii. Adevărul e că nu ştiu cum îi consideră unele femei pe italieni frumoşi, că mie mi se par nişte proşti cu feţe de Leonardo Di caprio. Am intrat şi eu la a doua repriză în dormitor când T. plictisită îmi spune că e 0-0. Na, şi m-a luat valul uitându-mă la meci. Mutu dă gol, începem să urlăm şi noi. Hai Mutu că diseară te răsplăteşte Consuelo, hai, încă un gol…eh eh, ma chei fai ragaţo. Şi dă-i şi zi-o mai în glumă mai în serios că dacă am fi coborât la băieţi la bar i-am fi întrecut. Şi mă mai mir când îmi zic toţi că semân cu tati. O Doamne, nu. Sper că nu mă voi trezi într-o dimineaţă că vreau să intru în presa sportivă. N-o să mă mai iubească Mircea în cazul ăsta. O să rămân nemăritată şi neîmplinită.
Despre jucători ce să zic? Îmi place de K.K. dar s-a însurat trogloditul la doar 21 de ani. Păcat de el că era marfă bună. Mie mi se par bătuţi de soartă ăştia tinerei însuraţi.
Bineînţeles că mi-au plăcut aproape toţi de la Real, începând cu Raul ( care încă mai este) , Zidane, Figo, Beckham. Şi ăsta mic Cristiano Ronaldo e frumuşel.
De la noi cei mai râvniţi sunt Mutu şi Chivu. Bine, Mutu e luat, Chivu e în curs…Mutu nu-mi place deloc. Iar pe Chivu îl apreciez pentru modestie, e un bărbat serios, dulcel dar nu atât cât să-l iubesc platonic. Mă amuză aşa tare că e timid şi începe să vorbească cu “ş”. Mai ales că nu uit farsa făcută de ăia de la Antena. Mutu şi Chivu cică plătiseră nişte fetiţe vesele ca să le recite poezii într-o pădure. Şi au oprit în pădure când apar şi ăştia cu camerele. Mutu era complice. Chivu era colorat la faţă şi nervos. A început să le explice presupuşilor ziarişti că el nu le cunoaşte pe fete, că se “şuiseră” cu forţa în maşină. :lol: Cât de amuzant putea să fie.
Mai e un meci la care pot urla. Mi-am adus aminte cum îl înjură T. pe moldoveneşte pe Bănel. :lol:
Mi-aduc aminte când eram mică ce mă mai rugam de tati să mă lase să mă uit la desene dar primeam un nu ferm că el are meci de văzut. Uai de capul meu de copil flămând după desene şi ce mă mai dispera când sărea în tavan şi urla gol gol gol. Odată maică-mea aşeza o perdea şi era să cadă de pe scaun când a auzit urlete. Puteai face infarct la mine în casă cu uşurinţă. Doamne ajută, bine că frate-meu nu e luat aşa cu fotbalul, ne ajunge un nebun. El nici când joacă Naţionala nu se uită. Eu mă mai uit. Îmi aduc aminte acum 8 ani când tati era în ţară şi mă uitam cu el la meci şi cu încă un vecin. Îl întrebam tot felul de reguli cum îl mai întrebam de semnele de circulaţie înainte să-mi iau permis. Şi mai deschid câteodată discuţii cu mami despre emisiuni şi îmi spune că nu poate discuta pe temă, că dacă vreau să vorbim despre fotbal pentru că tv-ul stă doar pe meciuri.
Bineînţeles că fiind la Jurna tati deja mi-a propus să mă fac jurnalistă de sport. Oh, Doamne cum mai ies şi din asta!? Dacă îi intră o idee în cap mă zăpăceşte. I-am explicat că nu-mi place mie asta cu gol, gol, gol. Mda, dacă ar fi el în presa sportivă pe toţi i-ar şti şi a început să-mi înşire nume de fotbalişti. Aoleu, scapă-mă!
Şi Românica se califică din nou în acest an. M-am uitat la meciuri. Cum m-am uitat? La ăla cu Franţa citeam şi doar auzeam mirobolanţii comentatori când şi când. Azi la prima repriză cu Italia aveam o durere de cap că am ieşit un pic la aer fără chef de meci. Dar ce să mă linitesc că urlau ăia de la bar. Bărbaţii-gorile dădeau bere pe gât, râgâiau şi înjurau italienii. Adevărul e că nu ştiu cum îi consideră unele femei pe italieni frumoşi, că mie mi se par nişte proşti cu feţe de Leonardo Di caprio. Am intrat şi eu la a doua repriză în dormitor când T. plictisită îmi spune că e 0-0. Na, şi m-a luat valul uitându-mă la meci. Mutu dă gol, începem să urlăm şi noi. Hai Mutu că diseară te răsplăteşte Consuelo, hai, încă un gol…eh eh, ma chei fai ragaţo. Şi dă-i şi zi-o mai în glumă mai în serios că dacă am fi coborât la băieţi la bar i-am fi întrecut. Şi mă mai mir când îmi zic toţi că semân cu tati. O Doamne, nu. Sper că nu mă voi trezi într-o dimineaţă că vreau să intru în presa sportivă. N-o să mă mai iubească Mircea în cazul ăsta. O să rămân nemăritată şi neîmplinită.
Despre jucători ce să zic? Îmi place de K.K. dar s-a însurat trogloditul la doar 21 de ani. Păcat de el că era marfă bună. Mie mi se par bătuţi de soartă ăştia tinerei însuraţi.
Bineînţeles că mi-au plăcut aproape toţi de la Real, începând cu Raul ( care încă mai este) , Zidane, Figo, Beckham. Şi ăsta mic Cristiano Ronaldo e frumuşel.
De la noi cei mai râvniţi sunt Mutu şi Chivu. Bine, Mutu e luat, Chivu e în curs…Mutu nu-mi place deloc. Iar pe Chivu îl apreciez pentru modestie, e un bărbat serios, dulcel dar nu atât cât să-l iubesc platonic. Mă amuză aşa tare că e timid şi începe să vorbească cu “ş”. Mai ales că nu uit farsa făcută de ăia de la Antena. Mutu şi Chivu cică plătiseră nişte fetiţe vesele ca să le recite poezii într-o pădure. Şi au oprit în pădure când apar şi ăştia cu camerele. Mutu era complice. Chivu era colorat la faţă şi nervos. A început să le explice presupuşilor ziarişti că el nu le cunoaşte pe fete, că se “şuiseră” cu forţa în maşină. :lol: Cât de amuzant putea să fie.
Mai e un meci la care pot urla. Mi-am adus aminte cum îl înjură T. pe moldoveneşte pe Bănel. :lol:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)